Nov
13
2018

Absenta rodului atrage blestemul

Blestemarea smochinului care nu a avut rod stârneşte şi astăzi controverse. Unii cred că Mântuitorul nu a fost îndreptăţit să acţioneze aşa pentru că nu era încă vremea roadelor; alţii cred că Domnul a manifestat această “slăbiciune” din cauza foamei. Este cel puţin îndrăzneaţă afirmaţia potrivit căreia Domnul a fost nedrept sau nervos în împrejurarea blestemării smochinului. Pentru a înţelege corect mesajul dumnezeiesc al întâmplării trebuie să facem câteva observaţii: I. STABILIREA CONTEXTULUI. a) Mântuitorul este la sfârşitul misiunii Sale de trei ani şi jumătate, adică la sfârşitul perioadei în care i-a învăţat mereu şi mereu pe evrei, explicându-le Scripturile. b) Întâmplarea se petrece luni, a doua zi din Săptămâna Mare. În această săptămână, Domnul devine extrem de direct cu fariseii şi cărturarii şi cele mai multe dialoguri le are cu ei. Duminică noaptea o petrece în casa lui Lazăr, Marta şi Maria din Betania şi luni dimineaţa pleacă cu ucenicii spre Ierusalim, care se afla la aproximativ 2 mile depărtare. Pe drum spre Ierusalim, Mântuitorul ,,flămânzeşte" şi, găsind un smochin pe drum, îl blestemă fiindcă nu a găsit rod în el. Este interesant faptul că Domnul a fost atât de nemâncat, încât a flămânzit pe drum, în ciuda faptului că tocmai plecase din casa prietenilor Lui. De ce? Nu cumva tocmai pentru a-i învăţa pe ucenici ceva despre harul lui Dumnezeu irosit de evreii fără rod? II. SPECIFICUL SMOCHINULUI. Smochinul este primul pom pomenit în Biblie (Gen. 3:7) şi evreii sunt primul popor al lui Dumnezeu (Gen. 12:1-3). Smochinul şi viţa de vie sunt două dintre cele mai profunde simboluri ale poporului Israel. Smochinul este un pom de 3-4 metri înălţime şi are particularitatea că mai întâi apar fructele şi apoi frunzele. În Israel smochinul rodea de două ori: prima recoltă avea loc în luna martie-aprilie şi a doua toamna târziu (Osea 9:10). Smochinele de primăvară erau mici şi nu foarte gustoase, în timp ce toamna erau mari şi foarte gustoase. III. DERULAREA ÎNTÂMPLĂRII. Pe drum spre Ierusalim, văzând un smochin cu frunze, chiar dacă nu era vremea roadelor din octombrie, Domnul S-a aşteptat să aibă smochinele mici, pentru că era în 30 martie 33 d. Hr. Negăsindu-le, Domnul a spus intenţionat cu glas tare, să audă şi ucenicii: ,,În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine" (Marcu 11:14b). IV. INTERPRETAREA ÎNTÂMPLĂRII. Blestemarea smochinului este a doua oară când Domnul face ceva ce aduce judecata lui Dumnezeu, prima oară fiind în Gadara, când permite duhurilor să intre în porcii care s-au aruncat în mare. De ce blestemă Domnul un smochin care nu are roadă, dacă nu era vremea roadelor? Dacă Domnul a avut o slăbiciune, cum şi-au permis ucenicii Lui să-L expună, consemnând această întâmplare în Scripturi? Este adevărat, nu era vremea smochinelor coapte din octombrie, însă prezenţa frunzelor vorbeşte despre prezenţa smochinelor timpurii. Smochinul nu a fost blestemat pentru lipsa rodului, ci pentru prezenţa frunzelor care promiteau smochinele timpurii. Nu era vorba de roada mare şi gustoasă, ci doar de nişte smochine timpurii, începătoare, verzi, mici şi fără gust. Care este înţelesul întâmplării? Cum era smochinul, aşa era şi Templul, aşa era şi ţara. Ca şi smochinul cu frunze care promite, tot aşa şi evreii, plini de aparenţe religioase, care ascundeau absenţa roadelor sfinte. Blestemarea smochinului a fost o profeţie despre ce urma să li se întâmple evreilor peste 30 de ani, când au fost distruşi de romani pentru aproximativ 19 secole. Acest popor s-a încrezut în el, nu în Dumnezeu. În această perioadă, au fost altoite în smochin ramurile Neamurilor (Rom. 11:11). Blestemarea smochinului are loc după ce Domnul le spune pilda smochinului, avertizat că nu are rod şi grădinarul îi ia apărarea pentru încă o perioadă. Nici după perioada cerută smochinul nu a dat rod, aşa că a fost necesară tăierea lui. Nici Persoana Mântuitorului, nici predicile şi minunile Lui nu l-au ajutat să facă rod. Plini de frunze, dar fără rod. Întâmplarea nu este doar pentru Israel, ci este în egală măsură şi pentru Biserică: ,,căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine" (Rom. 11:21). Pomul se cunoaşte după roadă, nu după frunze. Roada hrăneşte pe alţii, îi satură, îi ajută.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.