Nov
16
2014

Atunci când dorim să știm ce este Biserica lui Isus Hristos, trebuie mai întâi să înțelegem ce nu este ea

Atunci când dorim să știm ce este Biserica lui Isus Hristos, trebuie mai întâi să înțelegem ce nu este ea:
• Biserica nu este o continuare a vechiului sistem de închinare evreiesc, acesta având și un sens politic, nu doar religios.
• Biserica nu este o continuare a sinagogii. Pentru închinarea în sinagogă era nevoie de cel puţin zece oameni (Gen. 18:32), pe când închinarea din Biserică presupune cel puțin două, trei persoane (Matei 18:20).
• Biserica nu este un cult. Sunt multe culte în lumea noastră, dar o singură Biserică.
• Biserica nu este o organizație, o instituție obișnuită.
• Biserica nu este un edificiu, o catedrală, o clădire.
• Biserica nu este cultură, tradiții sau obiceiuri omenești. Atunci ce este Biserica? Biserica este o instituţie nou testamentală şi reprezintă totalitatea credincioşilor născuţi din nou şi mântuiţi prin jertfa Domnului Isus Hristos, chemaţi din mijlocul lumii să constituie un popor ales al lui Dumnezeu.
Biserica este singura comunitate din lume unde condiţia pentru a fi membru este nevrednicia credinciosului. Ea a apărut pentru prima dată în Ierusalim, după înălțarea Mântuitorului, dar și-a început mandatul divin în ziua Cincizecimii. La început, Biserica a fost formată din evrei (galileieni), din cei doisprezece ucenici și din evreii care trăiau în diaspora și veniseră la Ierusalim să se închine la Cincizecime. Biserica din Ierusalim fiind formată din evrei, fiind așezată în centrul iudaismului, avea un caracter în esență iudaic. Practicile specifice includeau botezul în apă și cu Duhul Sfânt, participarea regulată la serviciile de închinare, părtășia în familii, numită de Luca „frângerea pâinii și rugăciuni“ (Fapte 2:41-46). Pe lângă biserica din Ierusalim, întâlnim Biserica din Antiohia, adunarea de evrei si neevrei (Fapte 11:26; 13:1). Aici, pentru prima oară ucenicilor li s-a dat numele de creștini (Fapte 11:26). Antiohia a devenit centrul spiritual pentru răspândirea Evangheliei printre neamuri și Barnaba a fost personajul principal care l-a introdus pe Pavel între apostoli. Între bisericile de la Ierusalim si Antiohia a existat o unitate spirituală și teologică foarte bună. Apostolii din Ierusalim au mers în Antiohia și au predicat (Fapte 11:27), iar frații din Antiohia au strâns ajutoare pentru sfinții din Ierusalim în timpul secetei (Fapte 11:29). Pavel, ajutat la început de Barnaba, a predicat Evanghelia peste tot și a înființat biserici după ,,modelul Antiohia”. Toate aceste biserici erau supuse autorității lui Dumnezeu manifestate prin Pavel, în probleme de crez (2 Cor. 10:8). Administrarea și disciplina locală erau probleme autonome (2 Cor. 2:5-10). Nicio biserică nu a avut superioritate față de alta, deși toate au recunoscut Ierusalimul ca izvor spiritual (Rom. 15:27). De asemenea, diferențele dintre apostoli nu au devenit criterii de selecție între ei (1 Cor. 3:3-9). Biserica trebuie să fie călăuzită de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Sfânt.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.