Aug
5
2018

Ce este Cina Domnului

Cina Domnului este unul dintre actele de cult ale Bisericii. Biserica ortodoxă le numește taine, cea Catolică le numește sacramente. Din cauza simbolurilor lor, a conotaţiilor derivate care au evoluat în timp, dar şi pentru a evita posibilitatea unor înţelegeri greşite a acestor doi termeni, noi folosim cu precădere expresia „act de cult”. Actele de cult sunt forme exterioare prin care ne manifestăm adoraţia, închinăciunea sau consacrarea în slujba lui Dumnezeu. Actele de cult, potrivit Sfintelor Scripturi, nu sunt acte sacramentale sau taine, în sensul că prin ele însele nu se poate obţine un har special. Ele constituie simboluri ale unor lucrări spirituale reale, săvârşite de Duhul lui Dumnezeu în viața spirituală a Bisericii Sale. În Noul Testament întâlnim câteva acte de cult îndeplinite şi poruncite de Domnul Isus: Cina Domnului; botezul în apă; spălarea picioarelor; ungerea cu untdelemn și ordinarea slujitorilor în lucrare. În Vechiul Testament au fost prevăzute câteva acte de cult care nu sunt negate în Noul Testament: căsătoria; binecuvântarea copiilor și consacrarea Caselor de Rugăciune. Cina Domnului este prezentată în NT ca fiind o constantă aducere aminte a jertfei lui Isus, o proclamare a încrederii noastre că El Se va întoarce, o comuniune cu trupul și sângele Său, un timp de autoexaminare și rededicare și, nu în ultimul rând, un mijloc de a întărire a unității bisericii locale. 1. Cina este sărbătoare. În VT Dumnezeu a instituit sărbătoarea Paştelor pentru evrei, marcând ieşirea lor din prizonieratul egiptean. Această ceremonie a supravieţuit istoriei, însă în timpul serbării Paştelor, Domnul Isus schimbă direcţia ceremoniei, instituind o nouă sărbătoare, care în Biblie poartă mai multe nume: ,,Masa Domnului”, ,,Frângerea Pâinii”... La această nouă sărbătoare, pâinea şi rodul viţei joacă un rol important, însă lipsesc ierburile amare şi 2. Cina este cercetare. Ciudat este faptul că din doisprezece apostoli, unul L-a trădat pentru bani. În timpul Cinei, Domnul le oferă un timp suficient de cercetare, avertizându-i că unul dintre ei Îl va vinde. Toţi s-au cercetat, întrebându-se: ,,Nu cumva sunt eu?” Singurul care nu s-a cercetat a fost Iuda - el avea deja planul făcut. În clipa respingerii oportunitātii pocāintei, Biblia spune cā a intrat Stana în inima lui. 3. Cina este legământ. Dumnezeu, de-a lungul istoriei, a făcut multe legăminte cu oamenii - cu Noe, Avraam, Moise, cu toţi cei ,,născuţi din nou din apă şi Duh”. Isus le-a spus: ,,Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”. Acesta este legământul mântuirii, făcut de Isus între Dumnezeul sfânt şi omul păcătos. Aşa după cum Paştele este legământul eliberării evreilor din robia egipteană, tot aşa Cina Domnului este legământul eliberării oamenilor din robia păcatului, prin trupul şi sângele Mântuitorului, simbolizat de azimă şi de rodul viţei. Cina are întotdeauna în centrul ei amintirea actului mântuitor al Domnului Isus Hristos, care prin moartea Sa ne-a dat viaţă. 4. Cina este speranţă. Paştele evreiesc privea spre Canaanul promis şi Dumnezeu, în urma unei lungi şi complicate călătorii a poporului, i-a dus în ţara promisă. Datorită promisiunii Mântuitorului că va serba Cina cu noi în Împărăţia lui Dumnezeu, acestă sărbătoare devine expresia speranţei celor mântuiţi. Domnul, ca şi pe evreii din VT, în urma unei lungi şi grele călătorii, va duce Biserica în Ţara Promisā.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.