Feb
25
2018

Cele 66 de cărți ale Bibliei conțin o varietate de stiluri și procedee literare, incluzând și pildele/pabolele.

Cele 66 de cărți ale Bibliei conțin o varietate de stiluri și procedee literare, incluzând și pildele/pabolele. Pilda este o povestire fictivă, cu toate că, de obicei, este realistă. Scopul principal al pildelor biblice a fost să exprime un adevăr spiritual superior. Pilda neghinei continuă învăţătura Mântuitorului despre Împărăţia cerurilor. Stăpânul este Dumnezeu, ţarina este lumea, grâul este omul lui Dumnezeu, vrăjmaşul este Diavolul, neghina este omul Diavolului, secerişul este sfârşitul veacurilor, secerătorii sunt îngerii. Dacă în pilda semănătorului aveam o singură categorie de sămânţă şi patru categorii de pământ, în pilda neghinei avem două categorii de sămânţă şi o singură categorie de pământ. În pilda semănătorului Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu, compromite trei dintre cele patru categorii de pământ, or în pilda neghinei compromite sămânţa de grâu prin faptul că o amestecă cu cea de neghină. Dumnezeu, în calitate de Stăpân al ţarinei, seamănă ziua, în timp ce vrăjmaşul seamănă noaptea, în ascuns.
Răul nu a fost creat de Dumnezeu, ci s-a adăugat creaţiei prin acţiunea păcătoasă a Diavolului, care s-a răzvrătit împotriva Creatorului. Adam şi Eva au fost creaţi de Dumnezeu în condiţii de sfinţenie şi aşezaţi în prezenţa Sa în Eden. A venit Diavolul la Eva în formă fizică de şarpe și a semănat în mintea ei sămânţa răzvrătirii faţă de Creator. Pilda neghinei ne învaţă că răul şi binele sunt de la început în lume şi vor rămâne până la sfârşit. Intenţia slujitorilor Stăpânului de a smulge neghina nu a fost acceptată de Stăpân din următoarele motive: grâul şi neghina încă nu sunt coapte şi pot fi uşor confundate; neghina este foarte asemănătoare cu grâul, dar la coacere neghina rămâne cu spicul drept, timp în care grâul se apleacă sub greutatea boabelor din spic. Mai mult de-atât, rădăcinile grâului sunt atât de întrepătrunse cu rădăcinile neghinei, încât smulgând neghina s-ar smulge foarte multe spice de grâu. De asemenea, slujitorii care ar încerca să smulgă neghina prezentă peste tot în lan ar călca în picioare toată recolta. Un alt motiv pentru care Stăpânul nu i-a lăsat pe slujitorii Săi să smulgă neghina este şi faptul că ei, nefiind desăvârşiţi, riscă să fie subiectivi în deosebirea grâului de neghină. Stăpânul a hotărât în înţelepciunea Sa să fie lăsate împreună până la vremea secerişului şi atunci vor veni secerătorii (îngerii lui Dumnezeu) care sunt calificaţi să deosebească grâul de neghină. Ei le vor selecta cu precizie, vor pune grâul în grânarul cerului şi vor arunca neghina în focul iadului.
Aceasta nu înseamnă că în Biserica lui Dumnezeu trebuie tolerat răul (păcatul) aşa cum se întâmplă în lume. Sunt păcate publice care trebuie pedepsite de oameni şi sunt păcate ascunse care vor fi pedepsite de Dumnezeu. Păcatul nu trebuie tolerat în Biserica lui Dumnezeu, ci mărturisit şi părăsit. Procesul acesta trebuie susţinut cu post, rugăciune şi înfrânare. Nici un păcat public nu trebuie tolerat în Biserică, ci mărturisit şi părăsit. În natura umană însă există slăbiciuni, comportamente greşite, momente de neveghere şi pentru acestea oamenii nu trebuie aruncaţi în focul iadului, ci ridicaţi cu duhul blândeţii: ,,Dacă cineva dintre voi a căzut deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispit şi tu" (Gal. 6:1). Pavel remarcă posibilitatea unor astfel de accidente spirituale. Aceasta nu înseamnă trăire în păcat, ci mărturisirea şi părăsirea păcatului pentru că ,,nimic întinat nu va intra în cer" (Apoc. 21:27). Judecarea faptei dovedite o face biserica, judecarea inimii şi conştiinţei o face Dumnezeu. Biserica trebuie să fie locul unde oamenii se pocăiesc, dar nu trebuie să fie locul unde sunt toleraţi să păcătuiască. Biserica trebuie să fie sfântă!

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.