Dec
18
2016

Crăciunul înseamnă speranţă pentru că Dumnezeu a dat, a dat tot ce a avut mai scump, pe Fiul Său.

Crăciunul înseamnă speranţă pentru că Dumnezeu a dat, a dat tot ce a avut mai scump, pe Fiul Său. Crăciunul înseamnă bucurie, pentru că Dumnezeu S-a gândit la noi, S-a gândit la limitele şi vulnerabilităţile noastre. Crăciunul este ziua în care Dumnezeu ne-a trimis Soluţia la marea şi veşnica noastră problemă - păcatul, vinovăţia. Crăciunul este anivesarea zilei de întrupare a lui Mesia, Mântuitorul venit la noi, Isus Cristos care ne-a adus speranţă, bucurie şi siguranţă.

Oamenii au crezut că banii vor rezolva problemele lor, însă bogaţii şi săracii deopotrivă au o mulţime de probleme. Au crezut că libertatea este cel mai mare dar, însă mulţi oameni liberi sunt propriii lor prizonieri, prizonieri în minţile şi inimile lor. Oamenii au crezut că tinereţea este drumul spre fericire, însă în timp ce căutau fericirea au îmbătrânit. Oamenii folosesc credinţa la tot pasul: cred în prieteni, cred în destin, în noroc, în bani, în promisiuni, în ziua de mâine, cred în ei înşişi. Este ciudat că atunci când aceşti oameni trebuie să creadă în Dumnezeu, resping şi dispreţuiesc credinţa, găsind-o nefolositoare.  Mulţi oameni cred că este la modă să râdă de lucrurile sfinte, de parcă le-ar fi experimentat şi s-ar fi convins de neadevărul lor. Este în obiceiul multora să râdă de Dumnezeu, în loc să I se închine cu emoţie; să râdă de Biblie, fără să ştie ce scrie în ea. Pentru mulţi oameni este în ritmul vremii să dispreţuiască rugăciunea, înainte să lăcrimeze rugându-se; să râdă de biserică, înainte să-L întâlnească acolo pe Dumnezeu; să ironizeze creştinismul, negându-şi identitatea şi istoria. În felul acesta confirmă că islamul, budismul sau păgânismul sunt adevărate.

Este din nou Crăciunul, aniversarea întrupării Sale, ocazie potrivită să-I fim recunoscători că suntem în viată, nu în tărână; ocazie potrivită să fim bucuroşi că putem merge în rai, nu în iad, că putem fi în mijlocul sărbătorii, nu în mijlocul nenorocirii.  Când a venit la noi, S-a întrupat prin Maria într-un grajd. Peste tot era ocupat, ca şi astăzi. Mai târziu a fost prins în Ghetsimani, deşi aşa de mulţi nelegiuiţi erau liberi. A fost arestat şi Pilat L-a judecat la Gabata, deşi el era cel vinovat. După o noapte de procese interzise, cu martori mincinoşi, cu judecători corupţi, cu un public dezinformat şi manipulat, Mântuitorul Cristos a fost ucis pe Golgota, la marginea Ierusalimului. Moartea lui de-atunci şi de-acolo ne-a adus viaţă acum şi aici. Acum şi în eternitate, aici şi peste tot.

Astăzi este Crăciunul din nou, anivesarea întrupării Sale. Este ocazia potrivită să-I mulţumim pentru că nu a renunţat în Ghetsimani şi nici pe Golgota; pentru că S-a neglijat pe Sine când era pe cruce, preocupat să Se roage pentru iertarea noastră. El este iubirea noastră, este mila noastră, este iertarea şi vindecarea noastră. El este al nostru şi noi suntem ai Lui.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.