Nov
13
2016

Epistola lui Iacov, scrisă aproximativ în anul 48 d. Cr, este apreciată ca fiind cea mai autoritară carte din Noul Testament, frecvenţa regulilor şi poruncilor fiind mai mare decât a oricărei alte cărţi din Biblie

Epistola lui Iacov, scrisă aproximativ în anul 48 d. Cr, este apreciată ca fiind cea mai autoritară carte din Noul Testament, frecvenţa regulilor şi poruncilor fiind mai mare decât a oricărei alte cărţi din Biblie. Iacov nu se folosește de faptul că este fratele vitreg al Mântuitorului, ci, dimpotrivă, se prezintă ca ,,rob al lui Dumnezeu și al lui Isus Cristos”. Hudson Taylor spunea că în perspectiva lui Iacov, Cristos fie este Domn peste tot, fie nu este Domn peste nimic”. John MacArthur sugerează că Epistola lui Iacov este un excelent comentariu la Predica Mântuitorului de pe Munte.

Asemenea Domnului Isus, Iacov prezintă în scrisoarea sa o serie de teste prin care un creștin se poate autoevalua:

- Este răbdător în necazuri (1:2-4).

- Caută mereu înţelepciunea (1:5).

- Se roagă cu credinţă (1:6-8).

- Nu se laudă cu lucrurile pământeşti (1:9-11).

- Este răbdător în ispite (1:12).

- Este împlinitor al Cuvântului lui Dumnezeu (1:22-25).

- Îşi înfrânează limba de la cuvinte rele, murdare şi fără rost (1:26).

- Îşi dovedeşte credinţa în Cristos prin fapte vrednice de pocăinţă (2:14-26).

- Nu cochetează cu lumea (4:4-5).

- Nu este mândru, ci este smerit (4:6).

- Se supune lui Dumnezeu şi se împotriveşte diavolului (4:7).

- Caută mereu apropierea de Dumnezeu şi trăirea în curăţie (4:8).

- Nu face planuri fără Dumnezeu (4:13-15).

- Îşi mărturiseşte păcatele (5:16).

- Stăruie în rugăciune (5:16-18).

- Îi întoarce pe păcătoşi de pe calea lor (5:20) etc.

Avem puterea să ne evaluăm după testul lui Iacov? Sunt lucruri pe care le putem corecta chiar acum? Suntem pregătiți să ne rugăm Domnului chiar acum, înainte să citim mai departe? Scopul scrisorii lui Iacov este să atragă atenţia celor convertiţi la creştinism cu privire la câteva riscuri în practicarea vieții spirituale:

1. Riscul imaturității spirituale

2. Riscul preferențialității. Servilismul, favoritismul și parțialitatea în fața oamenilor bogați și/sau puternici, pentru a intra în grația lor sau pentru a avea diverse avantaje personale, sunt atitudini firești. Iată un exemplu din Biserica Primară: „Când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele” (Fapte 6:1). Problema lui Iacov nu este cinstea pe care o acordăm bogatului, ci nepăsarea față de omul sărac. Cu ce fel de oameni suntem tentați să ne împrietenim? În anturajul căror oameni ne învârtim? A cui bunăvoință încercăm s-o câștigăm?

3. Riscul zgârceniei. Atunci când le dorim celor nevoiași să aibă parte de ajutorul lui Dumnezeu, suntem siguri că Tatăl ceresc nu ne alege pe noi să ducem ajutorul Său acestor oameni necăjiți? 4. Păcatul nepracticării credinței - ,,creștin nepracticant” . Iacov ne oferă două exemple din Vechiul Testament:

a) Exemplul lui Avraam, care în 15:6 este numit de Dumnezeu ,,neprihănit” prin credință, iar în cap. 22 este numit ,,neprihănit” prin fapte. Credința din cap. 15 a trebuit să fie manifestată în faptele credinței din cap. 22.

b) Exemplul lui Rahav, a cărei credință nevăzută până atunci devine vizibilă cînd se manifestă în faptele credinței.

Dacă Avraam a fost evreu credincios, Rahav a fost prostituată cananită, însă ambii și-au manifestat credința, oferindu-I lui Dumnezeu ce au avut mai scump în viață.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.