Dec
8
2018

Familia si modernitatea

Familia este formată din părinți, copii şi bunici. Părinţii şi-au descoperit scopul vieţii, rolul în familie, fiind motivaţi de visele pe care le au şi prin muncă încercând să le împlinească. În schimb, copiii sunt la început, nu au experienţă şi se află sub autoritatea părinţilor. Din cauza acestor mari diferenţe, uneori raportul dintre părinţi şi copii este caracterizat de neînţelegere. Această neînţelegere capătă dimesiuni dramatice în perioada în care copilul trece prin faza de adolescent, iar părintele trece prin criza de la mijlocul vieții. Tehnologizarea provocată de Revoluţia Industrială a impus muncitorilor un grad mai mare de cunoştinţe, motiv pentru care tinerii trebuiau să-şi continue educaţia, amânând ocuparea unui loc de muncă. Părinţii au fost împinşi să muncească mai mult pentru întreţinerea copiilor, iar copiii şi-au petrecut ani de zile în absenţa părinţilor şi în prezenţa unui grup social extrem de pestriţ. Pentru că în această etapă tinerii nu pot munci, nu se pot căsători, nu au o casă personală, se întârzie foarte mult trecerea lor la statutul de adult. În această perioadă există riscul absenţei unui scop în viaţă, al unui rol foarte clar, riscul unei goliri spirituale şi sufleteşti care predispun la dobândirea statutului de victimă în faţa influenţele sociale nesănătoase (jocuri de noroc, infracţionalitate, substante nesănătoase, violenţă, erotism...). Acest fenomen s-a suprapus cu dobândirea independenţei tinerilor direct proporţional cu pierderea controlului părinţilor. Lucrul cel mai grav este că în această perioadă tinerii nu ştiu care sunt responsabilităţile lor şi aşteptările celorlalţi. În această perioadă tinerii vor fi prinşi în războiul dintre familie şi grupul de prieteni. Copiii sunt influenţaţi de familie, însă adolescenţii şi tinerii sunt influenţaţi mai mult de grupul de prieteni. Apariţia grupului de prieteni nu este rea decât în momentul în care adolescenţii se retrag din părtăşia cu familia. Lucrul cel mai complicat este atunci când rebeliunea lor se suprapune cu criza de la mijlocul vieţii părinţilor. 1. Unii părinţi sunt frustraţi văzând că se apropie de bătrâneţe şi nu au reuşit să-şi împlinească visele din tinereţe şi să acumuleze stimă de sine. 2. Alţii se compară cu succesul altor oameni de-o vârstă cu ei, fiind descurajaţi de insuccesul lor intelectual, profesional sau material. 3. Altii, pentru că au muncit foarte mult, dezvoltă frustrare pentru că au fost prea mult absenţi din familie, iar relaţiile cu tovarăşul de viaţă şi copiii sunt slabe şi lipsite de afectivitate. 4. Femeile îşi pierd încet, încet frumuseţea fizică şi pierd concurenţa. 5. Mamele care s-au dedicat creşterii copiilor încearcă sentimentul de inferioritate pentru că şi-ai neglijat educaţia, cariera și sunt dependente de salariul soţului. Rolul lor în familie se reduce prin plecarea copiilor la şcoală şi mai apoi la serviciu. În absenţa unei relaţii afective puternice cu soţul, criza inutilitaţii ei se adânceşte tot mai mult. În ciuda acestor provocări, crize şi limitări, familia rămâne conceptul lui Dumnzeu şi locul unde suntem cu adevărat iubiţi şi fericiţi

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.