Aug
31
2014

Împărăția lui Dumnezeu

 Subiectul central al învățăturii Mântuitorului a fost Împărăția lui Dumnezeu. În NT întâlnim acest termen de peste 120 de ori sub diferite forme: ,,Împărăția cerurilor”, ,,Împărăția lui Israel”, ,,Împărăția care vine”… Deși Biserica e o parte importantă a Împărăției lui Dumnezeu, Împărăția nu se limitează doar la Biserică. Domnul Isus folosește termenul aramaic „malkut” pentru ,,Împărăție”, care termen nu se referă la un teritoriu geografic locuit, cât mai ales la activitatea regelui acelui teritoriu, rege care își exercită suveran puterea și primește ascultarea și proslăvirea. În opinia celor mai mulți teologi, Împărăția lui Dumnezeu are mai multe aspecte:

1. ASPECTUL FIZIC, PREZENT ȘI VIZIBIL AL ÎMPĂRĂȚIEI
„După ce Ioan a fost prins, Isus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu” (Mc. 1:14a). „Iar Eu dacă cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 12:28).
2. ASPECTUL INVIZIBIL, VIITOR ȘI INVIZIBIL AL ÎMPĂRĂȚIEI
„Mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor” (Mt. 8:11; Lc. 13:28-29). „Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu” (Mc. 14:25; Mt. 26:29). Trecând dicolo de cele două aspecte ale Împărăției, Biblia explică faptul că este eternă: „Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Marele dușman al Împărăției lui Dumnezeu este Diavolul, creatorul păcatului, „balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume” (Apoc. 12:9).Pentru că pedeapsa pentru păcat este moartea, ,,Dumnezeu l-a izgonit pe Adam, şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, păzind drumul care duce la pomul vieţii” (Genesa 3:24). Din cauza păcatului natura omului alungat din Eden s-a pervertit și ,,când Dumnezeu S-a uitat spre pământ, iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ” (Gen. 6:11-12). Înainte să-l deporteze pe om din Eden, Creatorul a făcut prima afirmație cu privire la mântuirea omului păcătos și la pedepsirea diavolului - „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta… vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul”(Gen. 3:14-15). În perspectiva organizării, realizării și aplicării mântuirii Dumnezeu a dat trei mari daruri omenirii:
1. Îndrumătorul – Biblia la Sinai;
2. Mântuitorul – Hristos la Golgota;
3. Mângâietorul – Duhul Sfânt la Cincizecime
Mântuitorul a asociat mântuirea și nașterea din nou cu intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, prin faptul că oamenii au ieșit din Împărăție prin păcat și reintră prin mântuire. ,,Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Oamenii mântuiți sunt numiți „Fiii Împărăţiei” (Mat. 13:38).

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.