Jun
1
2014

În capitolul trei din cartea Daniel

 În capitolul trei din cartea Daniel, trei tineri evrei credincioși sunt constrânși de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, să se închine la un idol așezat în Valea Dura. Din prezentarea acestui eveniment, observăm caracteristicile Babilonului, care au rămas neschimbate până în prezent. Printre altele, învățăm faptul că ascultarea noastră față de Dumnezeu se manifestă prin neascultarea noastră față de idolatria impusă de sistem.

A. CARACTERISTICILE BABILONULUI

1. Neglijarea propriilor experiențe spirituale - Pentru că Nebucadnețar i-a cerut, Dumnezeu i-a dat un vis ca să-i arate ce se va întâmpla în viitor. Împăratul a sfidat experiența spirituală care ar fi trebuit să-i influențeze viața. Oamenii din Babilon nu acceptă influența divină, ci doar babilonia.

2. Impunerea religiei personale la nivel național - Regele s-a crezut îndreptățit să-i oblige pe oameni, sub amenințarea cu moartea, să se închine unui idol făcut de el. Guvernul babilonian încearcă să oblige Biserica să se închine împotriva voii divine, folosind intimidarea și amenințarea.

3. Absența integrității - După ce Daniel primește tălmăcirea visului, îl roagă pe împărat să ,,nu piardă pe înțelepții Babilonului”, manifestând în felul acesta milă față de supușii regelui, care erau victimele nebuniei monarhului. În loc de recunoștință, înțelepții îi pârăsc împăratului pe cei trei prieteni ai lui Daniel, că nu vor să se închine la idol. Înțelepții nu au fost motivați de patriotism, ci de răutate, invidie și gelozie. Babilonienii nu au principii, ci doar interese; nu pot fi recunoscători, ci doar oportuniști.

4. Viclenia sistemului - Observăm că împăratul nu le interzice celor trei tineri să se închine lui Dumnezeu, ci doar le impune să se închine idolului. El nu le cere în mod concret să-și abandoneze credința personală, ci doar să accepte sincretismul religios, compromisul și ecumenismul bolnav.

5. Păgânătatea serviciului divin din Babilon

a) Prezența liderilor națiunii - ,,Împăratul a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori și pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători și pe toate căpeteniile ținuturilor…” (3:2). Prezența marilor lideri impresionează mulțimile, însă ei nu vin să se închine, ci să primească închinarea.

b) Sfințirea idolului - ,,s-au strâns la sfințirea chipului pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar” (3:3a). Este impresionant de dureros cum elita babilonului a organizat o mare ceremonie să sfințească un lemn din pădure, refuzând să se închine lui Dumnezeu care le-a dat viață.

c) Porunca regelui subordonează porunca divină - ,,Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri și oameni de toate limbile” (3:4). Un mare păcat al regilor de tip babilonian este să se creadă deasupra celorlalți oameni, pe care-i constrâng cu orice preț să accepte idolatria.

d) Riscurile muzicii idolatre - ,,În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalei, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur…” (3:5). Manifestarea muzicală în cadrul unei ceremonii religioase nu este în mod obligatoriu închinată lui Dumnezeu. Aceleași instrumente, aceleași acorduri, aceleași mulțimi... dar un alt dumnezeu.

e) Neacceptarea compromisului pedepsită cu moartea - ,,oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat în clipa aceea într-un cuptor aprins” (3:6). E important să înțelegem că uneori, gesturile aparent neînsemnate sunt exprimarea unei lepădări de Dumnezeu atât de profunde. Idolatria și muzica idolatră rămân marile provocări.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.