Dec
13
2015

Întruparea Mântuitorului Isus Hristos în lumea noastră a implicat un şir de evenimente supranaturale

Întruparea Mântuitorului Isus Hristos în lumea noastră a implicat un şir de evenimente supranaturale: doi logodnici - Iosif şi Maria - primesc din partea unui înger informaţii în legătură cu rolul lor de părinți în întruparea Mântuitorului; o fecioară a născut un copil; o stea strălucitoare a atras la Ierusalim un grup de astrologi din Babilon; un înger invită un grup de ciobani în Betleem să vadă Pruncul; un cor de îngeri cântă pe câmpia Betleemului... Aşa s-a întâmplat la ,,împlinirea vremii", când Dumnezeu Fiul, Isus Hristos, a venit pe pământ în calitate de Mântuitor în împărăţia întunericului, să instaureze Împărăţia Sa, adică Biserica celor născuţi din nou, ,,născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu" (Ioan 1:13). Cuvântul ,,împărat", cu referire la Domnul Isus Hristos, îl întâlnim de 44 de ori în N.T. Cuvântul ,,împărăţie", cu referire la Împărăţia lui Dumnezeu, îl întălnim de 132 de ori; cu referire la împărăţia Diavolului îl întânim de 8 ori; cu referire la împăraţii lumii de 62 de ori, iar cu referire la împărăţiile lumii de 19 ori.
Adevărul este că Mântuitorul Îşi zideşte Împărăţia sfântă şi veşnică în mijlocul împărăţiilor şi împăraţilor pământului, motiv pentru care între Hristos şi Împărăţia Lui şi între împăraţii lumii şi împărăţiile lor va fi un permanent conflict. Trecuseră doar câteva zile de la întruparea Mântuitorului prin fecioară, când Irod a auzit de la magi de naşterea Împăratului. S-a tulburat mult şi, de frică să nu-şi piardă tronul, a dispus să fie omorâţi toţi copiii nou-născuţi din zonă, în speranţa că unul dintre cei morţi va fi şi Împăratul. De-atunci şi până astăzi, toţi împăraţii lumii sunt terorizaţi la gândul că-şi pierd tronul, drept pentru care se pretează la cele mai josnice metode de protecţie.
Oamenii sunt manipulaţi de împăraţii lumii şi orbiţi să vadă adevărul şi adevărata lor nevoie de Împăratul cerului, motiv pentru care prin necredinţă şi păcat renunţă cu bună ştiinţă la El: ,,Dar ei au strigat: Ia-L, ia-L, răstigneşte-L! Să răstignesc pe Împăratul vostru? le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: Noi nu avem alt împărat decât pe Cezarul." (Ioan 19:15) Atunci de ce oamenii, în necazurile lor, întreabă unde este Dumnezeu de nu-i apără? Singura vină pentru care oamenii L-au răstignit este faptul că este Împărat. Ei nu au putut să accepte concurenţa cu Împăratul cerului, al cărui caracter frumos, plin de dragoste şi milă, a câştigat imediat inima oamenilor: ,,Deasupra Lui era scrisă vina Lui - Împăratul Iudeilor" (Marcu 15:26). Ei nu înţeleg că Împăratul Isus Hristos are o Împărăţie care nu este din lumea aceasta, El nu va fi niciodată un Împărat al lumii şi al întunericului. Dimpotrivă, El este un unicul Împărat al unei Împărăţii veşnice. Mântuitorul nu a acceptat să fie Împăratul acestei lumi, deoarece Împărăţia Lui este veşnică şi sfântă: ,,Isus, fiindcă ştia că o să vină să-L ia cu sila să-L facă împărat, S-a dus iarăşi în munte, numai El singur" (Ioan 6:15).
Dacă împăraţii lumii sunt mândri şi răi, trăiesc în lux şi păcat, Împăratul cerului este bun şi blând: ,,Împăratul tău vine la tine blând şi călare pe un măgar..." (Matei 21:5) El este alături de orice om şi se asociază cu necazurile lui: ,,Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut" (Matei 25:40). Fiecare om se subordonează unei împărăţii cu care se asociază în scop şi mijloace, şi unui împărat pe care-l serveşte şi îl urmează. Împăratul Isus ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi şi noi Îl iubim atât de mult, încât trăim cu şi pentru El.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.