Oct
16
2016

Istoria este asemenea unui album de poze, martor al trecutului, sursă de învățătură a prezentului și dovadă a consecințelor viitorului

Istoria este asemenea unui album de poze, martor al trecutului, sursă de învățătură a prezentului și dovadă a consecințelor viitorului.Istoria este manualul de înțelepciune oferit de Dumnezeu, cu ajutorul căruia oamenii înțelepți învață din greșelile și performanțele celor care au dat examenul vieții înaintea lor. Istoria omenirii explică cum și de ce au ajuns la succes sau la faliment cei aproximativ 110 miliarde de pământeni, care s-au născut, au trăit și apoi au murit.
Biblia este istoria lui Dumnezeu și istoria oamenilor. În această istorie ne întânim pe noi, adică întâlnim oameni care au făcut deja ceea ce noi urmează să facem. În Biblie întânim oameni care I-au întors spatele lui Dumnezeu și oameni care s-au dedicat pentru Dumnezeu. Ceea ce este surprinzător este faptul că și unii și alții au crezut la început că sunt pe drumul cel bun.
Cea mai bună investiție pe care un om o poate face este să investească în Împărăția lui Dumnezeu. Există oameni care își cheltuie banii din viitor în prezent și apoi rămân datori restul vieții. De cealaltă parte, sunt oameni care își trimit banii din prezent în viitor, ca să primească răsplată de la Dumnezeu în viața veșnică. Dintotdeuna unii oameni au fost harnici, alții leneși; unii au fost cinstiți, alții hoți; unii au fost generoși, alții lacomi. Dumnzeu i-a văzut și pe unii și pe alții.
Pe o catedrală din Anglia sunt gravate următoarele cuvinte: ,,Ce am cheltuit, am avut. Ce am păstrat, am pierdut. Ce am dat, aceea am.” A da de bună voie lui Dumnezeu înseamnă a strânge comori în ceruri, unde le vom găsi iarăși în veșnicie. Biblia este plină de exemple care explică și încurajează implicarea și dărnicia în Împărăția lui Dumnezeu.
Spre exemplu, Biblia menționează că Mântuitorul este interesat să știe cine sunt cei care dăruiesc pentru Templu: ,,Isus ședea jos în fața visteriei Templului și Se uita cum aruncă norodul bani în visterie" (Marcu 12:41). Apoi, Domnul este interesat să știe câți bani dăruiesc oamenii pentru Templu: ,,Adevărat vă spun că aceasta văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în visterie" (Marcu 12:43). În final, Domnul concluzionează explicând care este cea mai mare sumă pe care o poate dona cineva la templu: ,,...tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască" (Marcu 12:42-44).
Din punctul nostru de vedere văduva săracă a fost imprudentă, neînțeleaptă, risipitoare, iresponsabilă... Însă, din punctul de vedere al Mântuitorului ea a fost exemplul dărniciei depline. Credeți că a murit de foame după ce a donat totul? Cu siguranță nu. Doar a intrat in istoria lui Dumnezeu și iată că și în istoria noastră.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.