Sep
20
2015

Oamenii care cred şi Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, care Îl iubesc şi Îl urmează îşi găsesc plăcerea în cunoaşterea şi împlinirea voii Sale.

Oamenii care cred şi Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, care Îl iubesc şi Îl urmează îşi găsesc plăcerea în cunoaşterea şi împlinirea voii Sale. Ei sunt interesaţi să ştie cum este familia prin care lucrează Dumnezeu. Biblia ne oferă multe exemple de familii prin care Dumnezeu a lucrat, influenţând prin ele mersul istoriei. Poate cel mai potrivit exemplu este familia lui Iosif şi Maria, părinţii Mântuitorului Isus Cristos.
I. ASCULTARE ŞI SACRIFICIU
Ei sunt exemplul familiei care ascultă de Dumnezeu şi de legile ţării în care trăiesc. Când Dumnezeu le-a prezentat planul întrupării Mântuitorului, ei au ascultat în toate detaliile, asumându-şi toate riscurile şi sacrificiile implicate. Când Cezar August a dispus recensământul populaţiei, Iosif şi Maria au plecat din Nazaret spre Betleem să se înscrie. Distanţa de aproximativ 170 de kilometri dintre aceste două localităţi, raportată la posibilităţile de deplasare ale vremii, era o mare provocare pentru o femeie însărcinată ca Maria.
II. MODESTIE ŞI UMILINŢĂ
Iosif era un simplu tâmplar într-o mică localitate şi posibilităţile lui materiale erau foarte limtate. Ajunşi în Betleem, Maria L-a născut pe Mesia într-un grajd, nefiind locuri libere în hanul de poposire. Este greu de înţeles că Stăpânul Univesului a venit în lumea noastră într-un grajd de animale, fapt care nu s-a constituit într-o umilinţă pentru Iosif şi Maria.
III. ÎNCREDERE ŞI PURITATE
Este remarcabil faptul că toate suspiciunile lui Iosif în legătură cu sarcina logodnicei lui sunt risipite de încrederea pe care o are în mesajul primit de la Dumnezeu. În ciuda tuturor gândurile negre, deşi nu înţelege nimic din punct de vedere logic, Iosif se încrede în Dumnezeu care este implicat în acest miracol. De asemenea, Biblia remarcă puritatea lui Iosif, care o ia acasă pe Maria, ,,nevasta sa", însă ,,nu a cunoscut-o, până ce ea nu a născut un Fiu" (Matei 1:25).
IV. SFINŢENIE ŞI SMERENIE
Din felul în care îngerul se adresează Mariei înţelegem care era identitatea ei spirituală: ,,Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har, binecuvântată eşti tu între femei" (Luca 1:28). Deşi este o fată hăruită de Dumnezeu, ea se autodenumeşte ,,roaba Domnului". Elisaveta o numeşte ,,mama Domnului", însă Maria niciodată nu şi-a atribuit acest nume. Smerenia este manifestarea sfinţeniei, după cum puritatea este manifestarea credinţei.
V. RESPONSABILITATE FAŢĂ DE FAMILIE ŞI FAŢĂ DE TEMPLU
Deşi aveau o condiţie materială modestă, Biblia menţionează faptul că, anual, Iosif, Maria şi Isus mergeau la Templu să se închine la praznicul Paştelor, o călătorie de aproximativ cinci zile dus, cinci zile întors. La întoarcerea spre casă, Iosif şi Maria au observat, după o zi de călătorie, că băieţelul Isus, în vârstă de doisprezece ani nu este cu ei. După ce L-au căutat îngrijoraţi, L-au găsit în Templu ascultând şi punând întrebări învăţătorilor vremii. Întrebarea Mariei ne ajută să înţelegem că au fost îngrijoraţi de absenţa fiului lor: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare" (Luca 2:48).
Aşa este familia de care Se foloseşte Dumnezeu, ieri, astăzi şi mâine

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.