May
10
2015

Oliver Wendell Holmes spunea că ,,tinereţea se vestejeşte, dragostea apune, frunzele prieteniei se aştern pe pământ, însă speranţa secretă a unei mame supravieţuieşte tuturor”

Oliver Wendell Holmes spunea că ,,tinereţea se vestejeşte, dragostea apune, frunzele prieteniei se aştern pe pământ, însă speranţa secretă a unei mame supravieţuieşte tuturor”. Mai mare decât dragoste unei mame e doar dragostea lui Dumnezeu; experienţa aceasta a avut-o fiecare muritor.  Mântuitorul Isus Cristos a venit cu corabia din Decapole în Ghenezaret, un oraş din nordul Galelii. Acolo a făcut multe vindecări, apoi a avut o discuţie contradictorie cu fariseii şi cărturarii veniţi de la Ierusalim. În urma acestor evenimente, Domnul, însoţit de ucenici, a plecat spre orașele Tir şi Sidon, aflate la aproximativ treizeci, respectiv cincizeci de mile de Ghenezaret. Tirul şi Sidonul erau două oraşe feniciene prospere, pe malul Mării Mediterane, orașe comerciale, luxoase şi foarte destrăbălate.

În timp ce Mântuitorul și ucenicii treceau prin zona acestor oraşe, dintr-odată o mamă din partea locului, de etnie siro-feniciană, a alergat înaintea Domnului, cerându-I eliberarea fetiţei sale demonizate. Evenimentul acesta ne ajută să înţelegem mai bine caracterul plin de putere, milă, iubire şi bunătate al Mântuitorului, dar şi sufletul plin de credinţă, dedicare, sacrificiu, perseverență, umilință și răbdare al unei mame. Din acest motiv, Neale Donald Walsch spunea aşa de frumos că ,,Mama a fost prima mea întâlnire cu un înger.”

DE CE UNEORI CREDINŢA UNEI MAME PARE SĂ FIE TRATATĂ CU NEPĂSARE DE DUMNEZEU? (Matei 15:22-23a)

A. Cum s-a manifestat credinţa acestei mame îndurerate?

  1. O mamă îndurerată se luptă pentru eliberarea fiicei ei demonizate - ,,fiica mea este muncită rău de un drac” (v. 22). În dragostea ei de mamă se comportă neconvenţional în public - ,,a început să strige către El”.
  2. O femeie cananită Îl numeşte pe Isus ,,Domnul”, în timp ce ucenicii Îi spuneau ,,Învăţătorule". Este remarcabil ce a văzut această străină în fiul tâmplarului din Nazaret.

  3. O neevreică care cunoaşte istoria şi linia genealogică a Mântuitorului, ,,Fiul lui David”, în timp ce naţiunea evreiască şi mai-marii naţiunii până astăzi Îl contestă pe Mesia, Fiul lui David.

  4. O păgână îndurerată cere mila Domnului. Datorită milei Sale, Dumnezeu nu ne dă ce merităm - pedeapsa veşnică, însă datorită harului Său, Creatorul ne dă ce nu merităm - viaţa veşnică.

B. Cum s-a manifestat aparenta nepăsare a Mântuitorului faţă de această mamă?

Biblia remarcă că ,,El nu i-a spus nici un cuvânt”. Tăcerea Mântuitorului nu a descurajat-o. Asemenea lui David, s-a rugat şi apoi a aşteptat îndurarea lui Dumnezeu - ,,Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept” (Psalm 5:3). Credinţa face tot ce poate şi apoi aşteaptă să facă Dumnezeu restul. Atitudinea Mântuitorului faţă de credinţa acestei mame disperate nu a fost nepăsătoare, ci doar examinatoare.  O singură persoană ardea pentru fetiţa din Siro-Fenicia, posedată de un demon, şi aceasta era mama ei. În dragostea ei de mamă a acceptat să fie ignorată, umilită, jignită, pentru ca în final să fie biruitoare, apreciată şi binecuvântată. Oamenii vedeau o femeie disperată, o victimă a duhurilor răutăţii; Domnul vedea un viteaz, o femeie a cărei credinţă i-a smuls vindecarea fiicei ei. Aşa este sau aşa a fost şi mama care ne-a dat nouă viaţă.

A trăit pentru noi, a renunţat la somn, mâncare şi confort, ne-a luat apărarea când am fost cei mai răi. De aceea, astăzi, cu adorare îi mulţumim lui Dumnezeu pentru mama, și astăzi o pomenim cu admiraţie.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.