Apr
8
2018

Regatul de Sud a avut perioade de glorie şi declin în ultimii două sute de ani, în funcţie de persoana care era pe tron.

Regatul de Sud a avut perioade de glorie şi declin în ultimii două sute de ani, în funcţie de persoana care era pe tron. Aşa se face că domniile lui Atalia, Ahaz, Amaţia şi Manase au fost o nenorocire pentru ţară, promovând idolatria. De cealaltă parte, domniile lui Ioas, Ozia şi Ezechia au condus la trezire spirituală şi reformă naţională. Tânărul împărat Amon, al cincisprezecelea împărat al Regatului de Sud, este prezentat de Biblie ca fiind un împărat rău, fără interes pentru lucrurile sfinte, ci, dimpotrivă, preocupat de religiile păgâne, de idolatrie. Deşi a fost nepotul lui Ezechia, unul dintre cei mai neprihăniţi împăraţi din Iuda, Amon a intrat în istorie ca unul dintre cei mai idolatri împăraţi. Exemplul acestui împărat este o lecţie dureroasă pentru educaţia şi psihologia copiilor.
1. Mărturia negativă a tatălui său l-a influețat ireversibil pe Amon. Manase a fost un împărat rău, însă în ultimii ani de viaţă s-a pocăit, schimbându-şi în mod radical şi pozitiv viaţa. Fiul său, Amon, a fost puternic influenţat în copilărie de exemplul negativ al tatălui său, Manase: ,,El (Amon) a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse şi tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit" (2 Cronici 33:22a). Manase nu s-a gândit niciodată în timp ce construia cu pasiune idolii, că aceştia vor deveni modul prin care Diavolul va intra în inima copilului său pentru totdeauna. Ceea ce fac părinţii marchează pentru totdeauna caracterul şi destinul copiilor lor. Obsesia lui Manase pentru religiile păgâne s-a trasferat asupra fiului său, Amon, şi a devenit religia acestui copil pentru restul vieţii.
2. Schimbarea pozitivă a tatălui său nu l-a influențat pe Amon. Amon a fost influenţat în copilărie de exemplul negativ al tatăl său, dobândind în felul acesta un caracter păgân, idolatru şi fără scrupule. Când Amon a devenit adult, tatăl său, Manase, s-a pocăit, însă schimbarea pozitivă din viaţa lui Manase nu a reuşit să-l mai schimbe în bine şi pe fiul său. Amon a rămas la primul stil de viaţă al tatălui său, neputând să-i urmeze exemplul pocăinţei: ,,Şi (Amon) nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat" (2 Cron. 33:22b). Cât de frustrant a fost pentru Manase să-şi vadă copilul robit de fostul lui stil de viaţă, un exemplu pe care l-a expus fiului său în prima parte a vieţii lui... Greşelile părinţilor expuse copiilor vor deveni religia acestora, atunci când vor deveni adulţi. Manase s-a pocăit spre bătrâneţe, însă fiul său, Amon, nu s-a putut pocăi. Un tată care şi-a nenorocit pentru totdeauna copilul prin exemplul personal...
Mai mult de-atât, Amon a devenit mult mai rău decât tatăl său, înaintea lui Dumnezeu. Amon a murit părăsit de Dumnezeu, dispreţuit şi ucis de propriii slujitori, în propria casă. Nu doar viaţa şi scurta lui domnie, dar şi moartea lui a un mare faliment în Israel. Amon a fost omorât de exemplul negativ al tatălui său, chiar dacă acesta s-a pocăit în ultima parte a vieţii.
Dragi părinţi, păcatele pe care le toleram în viaţa noastră ne pot omorî copiii, pentru că de ei nu ne putem ascunde niciodată. Ulterior, noi ne putem îndrepta prin pocăință, însă exemplul personal scris pe primele pagini ale memoriei copiilor noștri s-ar putea să-i influențeze negativ pentru totdeauna. Atunci când tolerăm păcatul în viața noastră de părinți nu punem în risc doar viețile noastre, ci și pe ale copiilor noștri.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.