Jun
26
2016

Relaţiile în general şi relaţiile din familie în special sunt cele mai importante, dar în egală măsură şi cele mai sensibile lucruri din viaţa noastră, motiv pentru care dragostea şi iertarea sunt absolut indispensabile.

Relaţiile în general şi relaţiile din familie în special sunt cele mai importante, dar în egală măsură şi cele mai sensibile lucruri din viaţa noastră, motiv pentru care dragostea şi iertarea sunt absolut indispensabile. Colectarea nemulţumirilor nu este altceva decât metoda de a strica o relaţie.
I. Cum trebuie înţeleasă iertarea?
Iertarea este renunţarea personală, conştientă şi voluntară la dreptul de a face responsabilă o persoană pentru vinovăţia ei. Fiind mai mult decât necesară, iertarea trebuie să fie necondiţionată şi sinceră.
II. Ce nu este iertarea?
1. Iertarea nu este neglijarea faptei care a produs vinovăţia.
2. Nu este aprobarea sau încurajarea faptei care a produs vinovăţia. Isus a iertat-o pe femeia prinsă în păcat, dar nu a aprobat fapta ei.
3. Nu este uitarea faptei. Iosif şi-a amintit de vinovăţia fraţilor lui, dar nu cu amărăciune.
4. Nu este slăbiciune, dimpotrivă este dovada puterii şi curajului.
5. Nu este absolvirea faptei de pedeapsa lui Dumnezeu.
6. Nu este şantajarea sau manipularea vinovatului.
7. Nu este schimbarea caracterului persoanei vinovate.
8. Iertarea nu este instantanee.
III. Piedici în calea iertării:
1. Lipsa de spiritualitate a persoanei nedreptăţite.
2. Durerea provocată de fapta care a produs vinovăţia.
3. Condiţii puse celui vinovat - ,,nu merită pentru că..."
4. Persoana nedreptăţită nu a făcut niciodată aceeaşi greşeală.
5. Un prieten care aţâţă la duşmănie şi răzbunare.
6. Repetarea faptei care a produs vinovăţia sau o altă greşeală făcută împotriva aceleiaşi persoane nedreptăţite.
7. Persoana nedreptăţită nu are nevoie la rândul ei de iertarea lui Dumnezeu.
IV. Înţelegerea complexităţii iertării:
1. Neiertarea celui vinovat sau necererea iertării celui nedreptăţit face o persoană incompatibilă pentru închinare şi slujire înaintea lui Dumnezeu.
2. Iertarea nu depinde de acceptarea iertării din partea persoanei nedreptăţite, ci doar de asumarea vinovăţiei, de regretul sincer şi de cererea iertării a persoanei care a produs vinovăţia.
3. Rezolvarea iertarii trebuie să fie personală.
4. Iertarea nu se impune, pentru că este o decizie a iubirii.
5. Iertarea nu este sinonimă cu împăcarea, deşi împăcarea este o urmare a iertării.
6. Iertarea nu are aşa de mare legătură cu cel vinovat, ci cu cel nedreptăţit.
V. Care sunt condiţiile iertării:
1. Înţelegerea importanţei relaţiilor şi caracterului în viaţa unui creştin
2. Cel vinovat trebuie să înţeleagă că a greşit şi să-i pară rău.
3. Cel vinovat trebuie să-şi ceară iertare în mod direct.
4. Cel nedreptăţit trebuie să aibă milă şi să ierte.
VI. Care sunt avantajele iertării:
1. Mărturia unui caracter creştin
2. Bucurie şi linişte sufletească pentru ambele părţi.
3. Iertarea lui Dumnezeu - ,,Şi ne iarta nouă greşelile noastre..."
4. Relaţii sfinte şi armonioase.
Iertarea nu poate fi înlocuită cu perfecţiunea şi nici cu pedepsirea, nici Dumnezeu nu ne-a eliminat din prezenţa Sa, pentru că am fost imperfecţi şi, nici nu ne-a pedepsit atunci când ne-am cerut iertare.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.