Apr
9
2017

Săptămâna patimilor a fost mai grea decât întreaga viaţă umană a Mântuitorului şi Vinerea Mare a fost, probabil, mai grea decât întreaga săptămână.

Săptămâna patimilor a fost mai grea decât întreaga viaţă umană a Mântuitorului şi Vinerea Mare a fost, probabil, mai grea decât întreaga săptămână. Săptămâna patimilor, în general, şi ziua de vineri, în special, au rămas martori pentru ce a oferit Dumnezeu omului și pentru ce a oferit omul lui Dumnezeu. Dumnezeu a oferit totul, pe singurul Său Fiu, Isus Hristos, această jertfire rămânând martorul iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare muritor. Suferinţa Mântuitorului din Vinerea Mare întrece cu mult înţelegerea umană, însă, atât cât înţelegem, ne motivează la pocăinţă. De cealaltă parte, omul a oferit trădarea lui Iuda, lepădarea lui Petru, infidelitatea mulţimii condusă de slogane, ipocrizia preoţilor Ana şi Caiafa, nedreptatea guvernatorilor Pilat şi Irod, animalitatea ostaşilor, laşitatea ucenicilor cu excepţia lui Ioan, batjocurile trecătorilor, minciuna preoţilor... şi multe altele care rămân repere ale ,,moralei” rasei umane.
Săptămâna patimilor este încadrată de Intarea Domnului în Ierusalim și duminica Paştelor. Isus Se întoarce din Galileia la Ierusalim şi pentru că oamenii L-au întâmpinat cu flori, sărbătoarea a primit numele de Duminica Floriilor. Erau trei ani de când Şi-a început misiunea, trei ani de călătorii între Galileia şi Iudeea, trei ani de predicare, rugăciune, ucenicizare a celor doisprezece, trei ani de semne şi minuni, trei ani de Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Totuși, ultima săptămână din viața umană a Domnului demască adevărata identitate a oamenilor. Adorarea s-a transformat în ură, bucuria în batjocură, florile în spini, ramurile de finic în cuie şi ciocan, măgăruşul care L-a purtat în crucea pe care-a purtat-o, hainele aşternute pe drum recuperate în haina Lui pentru care au tras la sorţi peste cinci zile... Cât de schimbător este omul, cât de infidele sunt simţămintele şi promisiunile lui!
Duminica Floriilor este ziua aparentei bucurii, Duminica Paştelor este ziua realei suferinţe. În timp ce coboară dealul, intrând în cetate, mulţimile Îl aclamă, Îi oferă flori, cântece şi bucurie, şi Isus plânge. Ce paradox! Era la fel de modest - călare pe un măgăruş, trece printre oameni şi merge la Templu. De ce nu la palat? Pentru că minunea Lui avea legătură cu Templul - acolo a fost la doisprezece ani şi oricând a avut ocazia. Duminica Floriilor este momentul în care Dumnezeu oferă, oferă propriul Fiu în persoana Domnului Isus, oferă cerul, oferă totul. Joia Mare și Vinerea Mare sunt două zile în care omul oferă - oferă o judecată meschină, intrigi şi interese perfide, cuie, ciocan, suliţă şi spini. Cât de generoasă este oferta lui Dumnezeu, cât de murdară este oferta oamenilor! Era normal să plângă Isus la Florii, ştiind ce urma în Săptămâna patimilor, nu atât pentru El, cât pentru ei şi pentru viitorul lor veşnic. El a ştiut că florile, uralele, ramurile de copac şi bucuria nu sunt adevărate, statornice, ci schimbătoare... A ştiut că interesul oamenilor este mai puternic decât fidelitatea şi dreptatea, viaţa de pe pământ mai importantă decât viaţa din cer. El a ştiut toate acestea, de aceea a plâns. După 1500 de ani de istorie cu Dumnezeu, după trei ani şi jumătate de istorie cu Isus, Ierusalimul trebuia să arate altfel. Dumnezeu a investit în acest oraş, iar acum era vremea roadelor. Din nefericire pentru ei, roadele au fost flori, osanale, ramuri trecătoare, aparenţe. Adevărata realitate era alta, cortina urma să cadă peste cinci zile. Cinci zile sunt distanţa de la fidelitate la trădare, de la iubire la ură, de la flori la cuie.
Au trecut două mii de ani de-atunci, s-au descoperit lucruri noi, tehnologia a avansat, toate lucrurile s-au schimbat, numai omul a rămas la fel, la fel de păcătos.
Mai există însă o șansă: este ziua de astăzi, ziua în care poți să schimbi totul. Dumnezeu te așteaptă, Dumnezeu te iubește, Dumnezeu te cheamă.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.