Feb
26
2006

Scopul venirii în lume a Mântuitorului Isus Hristos

Scopul venirii în lume a Mântuitorului Isus Hristos, a fost să aducă Împărăţia lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a realizat cu sacrificiul propriei vieţi. Oamenii nu L-au înţeles pentru că în natura umană depravată de păcat, omul gândeşte şi acţionează în firea păcătoasă. Mai târziu, apostolii au continuat cu acelaşi scop  şi sacrificiu misiunea Mântuitorului. Apostolului Pavel spre exemplu în slujirea sa pentru Rege, a fost deseori lipsit de lucrurile elementare a le vieţii, nedreptăţit, bătut, trădat de cei dinafară (de oamenii necredencioşi) dar şi de cei dinăuntru (de cei credincioşi). Însă toate acestea nu l-au descurajat şi nu l+au făcut să renunţe, ci, dimpotrivă, ca şi Domnul său, a rămas credincios chemării până la sfârşit.
      În capitolul 19 din Faptele Apostolilor, Pavel predică Evanghelia în Efes, unul dintre faimoasele oraşe ale Asiei în care era construit celebrul Templu al Dianei. Adevărul lui Dumnezeu demască idolatria şi destrăbălarea din viaţa oamenilor şi aceştia au două alternative: să se pocăiască sau să-l elimine pe Pavel. Pentru că legal ei nu-şi puteau împlini interesele, au instigat populaţia şi au produs o răscoală comunitară. De obicei răscoala este un eveniment care sfidează orice regulă, creează panică şi teroare, încercând să rezolve în mod primitiv şi brutal anumite nemulţumiri. 
      În astfel de situaţii adevărul şi dreptatea nu mai contează, ci doar ura şi răzbunarea, mulţimea devenind subiectivă şi violentă. În ciuda adevărului pe care-l predica, Pavel cade în mijlocul acestor oameni care nu erau deloc dispuşi să audă ce spunea el şi nici să evalueze adevărul predicat de el. 
        Este interesantă psihologia mulţimii în astfel de situaţii:
- în primul rând, a fost cineva care i-a adunat pe oameni la un loc (vers. 25); acesta a fost Dimitrie Argintarul;
- în al doilea rând, el i-a câştigat pe oameni de partea lui, părând că le apără interesele, durerile, spiritualitatea, viitorul... puse în pericol de slujirea lui Pavel (vers. 25-27);
- în al treilea rând, a reuşit să-i umple de mânie, situaţie în care omul nu mai gândeşte, este uşor de manipulat şi este în stare de orice (vers. 28);
- în al patrulea rând, mulţimea mânioasă începe să strige (vers.28) şi nu mai respectă nici o regulă omenească sau dumnezeiască - “au năvălit” (vers. 29);
- în al cincilea rând, mulţimea aceasta este confuză - “unii strigau una, alţii strigau alta...”, se creează învălmăşeală şi sunt prezenţi oameni care nici măcar nu ştiu de ce sunt acolo, oameni care nu erau acolo de obicei (vers.32);
- în al şaselea rând, în loc de argumente şi dovezi logice, obiective, mulţimea strigă două ore, se învălmăşeşte, face scandal...(vers. 34);
- în al şaptelea rând, un om înţelept pune capăt scandalului, răscoalei primitive, spunând că astfel de lucruri se rezolvă civilizat, într-o cadru legal,  de către oameni competenţi, cu responsabilitate în domeniu (vers.38-40). Diavolul îl foloseşte pe Dimitrie să facă ceartă, Dumnezeu pe Alexandru să facă ordine. 
         Indiferent de circumstanţele timpului, Mântuitorul, apostolii şi toţi slujitorii lui Dumnezeu sunt chemaţi să continue ceea ce a început Regele - PREDICAREA ADEVĂRULUI.

About the Author:

Comments are closed.