Nov
30
2014

Sigurul cod de legi de pe pământ care se referă la o atitudine interioară este ,,nu pofti”

Sigurul cod de legi de pe pământ care se referă la o atitudine interioară este ,,nu pofti” și este a zecea poruncă din Decalog. Legea umană acuză faptele rele ale oamenilor în măsura în care acestea sunt dovedibile, însă numai Dumnezeu poate acuza un om de pofta din inimă. Hristos spunea: ,,Ați auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu preacurvești! Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:27- 28). Atunci când ne convingem că natura în care omul se naște și trăiește este vulnerabilă, este pervertită și coruptă, acceptăm faptul că are nevoie de ajutor din exterior. Toată istoria lumii e construită pe scheletul istoriei poftei. Întreaga istorie a păcatului, de la apariția lui în Univers și până astăzi, are la bază pofta cea rea, condamnată de Dumnezeu în porunca a zecea. Ispita nu este păcat, fiind doar metoda diavolului de a ne conduce la păcat. Ce ne sugerează Biblia împotriva poftei?
1. Cultivarea și întărirea relației spirituale cu Dumnezeu: ,,Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul. Atunci Diavolul L-a lăsat și deodată au venit niște îngeri și au început să-I slujească” (Matei 4:1,11).
2. Umplerea Duhului și disciplina înfrânării: ,,Ferice de cine rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov 1:2-3).
3. Separarea de poftă și de sursele ei: ,,Fugi de poftele tinereții” (2 Tim. 2:22). ,,Feriți-vă de orice vi se pare rău” (1 Tes. 5:22)
4. Lipsa preocupării și a hrănirii firii pământești: ,,Nu purtați de grijă de firea pământească, ca să nu-i treziți poftele” (Rom.13:14).
5. Schimbarea anturajului și a obiceiurilor păcătoase: ,,Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.”
6. Practicarea postului și a rugăciunii: ,,Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți și la urmă a flămânzit” (Matei 4:1-2). Puterea umană depinde de zestrea nativă, de educație, de pregătire și de experiență. Puterea lui Dumnezeu se manifestă în vulnerabilitatea noastră, atunci când Dumnezeu devine necesar, dar și suficient. Idealul lui Ceaușescu a fost supraomul, idealul Mântuitorului a fost copilașul. Omul călăuzit și împuternicit de Dumnezeu își va gestiona viața după alte repere și va trăi deasupra dependenței, a obsesiilor și ispitelor vietii. Este omenește, carnal să poftești, însă este divin, duhovnicește să ai puterea lui Dumnezeu, prin Hristos, în inimă pentru a putea controla sentimentele, gândurile și acțiunile.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.