Jan
21
2018

Una dintre marile întrebări ale oamenilor este: ,,Cum poate omul să aibă o relație corectă cu Dumnezeu?”

Una dintre marile întrebări ale oamenilor este: ,,Cum poate omul să aibă o relație corectă cu Dumnezeu?" Răspunsul este dureros: omul nu poate să aibă o relație corectă cu Dumnezeu pentru că a păcătuit și pentru că este păcătos prin natura sa: ,,Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu" (Rom. 3:23). Totuși, Biblia ne învață că omul poate intra într-o relație corectă cu Dumnezeu fiind îndreptățit/justificat prin moartea și învierea lui Isus Cristos: ,,Și sunt socotiți neprihăniți (justificați), fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus" (Rom. 3:24). Lucrarea de mântuire a fost proiectată, realizată și aplicată de Dumnezeu și implică mai multe acțiuni:
1. Chemarea la mântuire pe care Dumnezeu o adresează fiecărui muritor.
2. Nașterea din nou (regenerarea), prin care Dumenzeu ne dă o viață nouă în Cristos.
3. Justificarea (sfințirea), prin care Dumnezeu ne dă un statut legal în Împărăția Sa.
4. Înfierea, prin care Dumnezeu ne face membri în familia Lui.
Justificarea nu este apărarea noastră și nici rezultatul manifestat în noi al unui proces de autoiertare. Nu este nici măcar mărturisirea noastră, nici sentimentul liniștitor care ne poate cuprinde în urma mărturisirii. Noi suntem justificați de Dumnezeu în urma lucrării lui Cristos de ispășire și răscumpărare. Justificarea este o hotărâre legală a lui Dumnezeu și nu face referire la faptul că oamenii devin mai sfinți în momentul proclamării hotărârii. Când un judecător achită (justifică) pe cineva, nu face acea persoană integră sau fără vină. În clipa aceea în omul achitat nu se produce nici o schimbare, ci doar îl achită de ce a fost până la momentul de față. Judecătorul nu spune nimic despre caracterul persoanei, ci declară, conform hotărîrii sale, că acea persoană a fost achitată (justificată) de acuzația care-i fusese adusă. Este adevărat că acești oameni justificați se vor vor implica cu ajutorul lui Dumnezeu în procesul de sfințire care durează întreaga viață.
În concluzie, justificarea prin credință este actul prin care Dumnezeu îi declară pe credincioși neprihăniți, nu pe baza propriilor lor fapte, ci pe baza jerfei lui Cristos. În felul acesta Dumnezeu declară că a acceptat jertfa lui Cristos ca plată pentru datoria oamenilor în contul dreptății divine, iar în locul păcatelor lor El le conferă neprihănirea lui Cristos. Fără participarea lui Dumnezeu nu există posibilitatea de sfinţire pentru nimeni. Dumnezeu este sfânt, omul este păcătos. Nici un om nu se poate sfinţi fără să fie ajutat din afară. Sfinţirea este darul lui Dumnezeu: ,,Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege - despre ea mărturisesc Legea și prorocii - și anume, nepihănirea dată de Dumnezeu care vine prin credința în Isus Cristos pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți (justificați) fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este in Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui... în așa fel încât să fie neprihănit și totuși să socotească neprihănit (să justifice) pe cel ce crede în Isus (Rom. 3:21-26).
Dacă prima semnificație a sfințirii este justificarea, adică hotărârea de iertare a trecutului prin Cristos, a doua semnificație a sfințirii este transformarea spirituală și morală a credinciosului în prezent. După cum jusficarea implică eliberarea de pedeapsa păcatului, tot așa sfințirea implică eliberarea de puterea păcatului. Justificarea este un eveniment, sfințirea este un proces, un proces care continuă și astăzi. În absența continuării acestui proces nu există nici o dovadă a prezenței lui Dumnezeu în viața oamenilor și a intenției lor să ajungă în cer.

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.