Jan
22
2006

Unul dintre fenomenele existenţei este oboseala

    Unul dintre fenomenele existenţei este oboseala. Ea nu apare datorită muncii prea intense, ci din cauza odihnei prea puţine. Dacă raportul dintre muncă şi odihnă, având ca şi rezultat echilibru sau oboseală, există în viaţa de toate zilele, el există şi în viaţa spirituală. Textul Biblic din Marcu 4:35-41 ne arată legile odihnei şi oboselii.
     Isus cu ucenicii traversează cu barca Lacul Galileia, alături de alte bărci care mergeau înspre un mal sau altul. Pentru Domnul şi ucenicii Săi tocmai se încheiase o zi grea de lucru cu mulţimile. Acum era un timp de inactivitate, cu excepţia persoanei de la cârma corăbiei. Observăm că priorităţile Mântuitorului sunt diferite de ale ucenicilor - El Se odihneşte dormind pe fundul corăbiei, în timp ce ei stau de vorbă. Ei toţi aveau nevoie de odihnă, însă numai Isus Şi-a rezolvat această nevoie. 
     La un moment dat, ca din senin, începe o furtună puternică şi ucenicii intră în panică pentru că nu mai pot controla corabia. Lacul Galileia este între doi munţi şi este plin de stânci ascuţite, care pun în pericol corabiile, mai ales în timp de furtună. Înspăimântaţi, Îl trezesc pe Domnul, reproşându-I lipsa de interes pentru viaţa lor. Daca în momentele de linişte ucenicii şi-au pierdut vremea discutând între ei, diferenţa de comportament şi atitudine rămâne şi în timpul furtunii care se dezlănţuie asupra lor - ucenicii se înspăimântă, dar Domnul, liniştit, rezolvă problema în mod supranatural. 
     De remarcat că experienţa lor a fost insuficientă, timp în care intervenţia supranaturală a lui Dumnezeu rezolvă problema. Soluţia nu stă în ce ştim noi din experienţă, ci în ce ne inspiră Dumnezeu să facem prin credinţă, fără frică. Oboseala ucenicilor îi predispune la frica şi necredinţă, timp în care Domnul are curaj şi credinţă. 
    Oboseala spirituală este determinată de lucru spiritual mult şi odihnă, hrănire spirituală puţină. Credinciosul care se va odihni şi hrăni spiritual insuficient, va obosi şi consecinţele vor fi inevitabile: FRICĂ ŞI NECREDINŢĂ. În această stare, el va da vina pe împrejurări, pe furtună, pe Domnul, dar niciodată pe cine trebuie, adică pe el şi pe starea lui accentuată de oboseală spirituală. 
     În faţa fiecăruia dintre noi stă un an nou, 2006, însă, în acelaşi timp, tocmai am sfârşit un an vechi, 2005. Riscul oboselii şi consecinţele lui sunt prea mari pentru a fi neglijate. Frica şi necredinţa vor fi întotdeauna manifestările credinciosului obosit şi nehrănit. Dacă anul acesta vrei să faci mari izbânzi pentru Domnul, una dintre condiţiile de bază este că trebuie să eviţi oboseala - nu munca, ci doar oboseala. Oboseala nu înseamnă prea multă muncă, ci prea puţină odihnă şi hrănire.

About the Author:

Comments are closed.