Oct
19
2014

Vechiul Testament, format din primele treizeci şi nouă de cărţi ale Bibliei, este istoia unei naţiuni, numită ,,poporul lui Dumnezeu”

Vechiul Testament, format din primele treizeci şi nouă de cărţi ale Bibliei, este istoia unei naţiuni, numită ,,poporul lui Dumnezeu". Acestei naţiuni Dumnezeu i-a dat Legea celor Zece Porunci la Sinai. În această naţiune S-a întrupat Mesia, printr-o tânără evreică numită Maria. Patriarhii, judecătorii, împăraţii, profeţii şi apostolii au fost toţi evrei, membrii acestui popor al lui Dumnezeu.
Privind în Biblie înţelegem faptul că în procesul formării acestui popor au existat mai multe epoci, mai multe forme de conducere:
1. Epoca patriarhală, aproximativ între 2090-1450 î.Hr. Începând de la Avraam şi până la Moise naţiunea evreiască experimentează conducerea patriarhală, conducerea spirituală şi socială fiind reprezentată prin patriarhi. Cartea Geneza încadrează această perioadă între capitolele 12 şi 50.
2. Epoca teocratică, aproximativ între anii 1450- 1050 î.Hr. Începând cu Moise şi continuînd cu Iosua, cei 13 judecători, Eli şi încheind cu Samuel, naţiunea este condusă de aceşti lideri harismatici, care reprezentau autoritatea spirituală şi socială. Cărţile care încadrează această perioadă sunt Exodul, Numeri, Levitic, Deuteronom, Iosua, Judecători, Rut şi 1 Samuel 12.
3. Epoca monarhică, aproximativ între anii 1050-586 î.Hr. Această epocă începe cu Saul, care a domnit 40 de ani, urmat de David şi fiul său Solomon, fiecare domnind câte 40 de ani. La moartea lui Solomon Regatul Unit se rupe în două părţi, formându-se Regatul de Nord, cu capitala la Samaria (distrus în 722 de asirieni). Acest regat a avut 19 împăraţi şi Biblia menţionează că toţi au fost împăraţi răi pentru că ,,au făcut ce este rău înaintea lui Dumnezeu". Regatul de Sud, cu capitala la Ierusalim a avut 20 de împăraţi şi Biblia menţionează că 8 dintre ei au fost împăraţi buni şi ceilalţi 12 au fost împăraţi răi. Acest regat a fost distrus de Nebucadneţar, împăratul babilonului în anul 586 î.Hr.
Este interesant să observăm că ultimul împărat al lui Iuda, Zedechia, a domnit 11 ani la Ierusalim şi a fost un împărat rău. Răutatea lui este explicată de Biblie în cartea 2 Cronici 36:11-23 ca o formă de răzvrătire faţă de autoritate:
a) Zedechia s-a răzvrătit faţă de oficiul profetic reprezentat la vremea aceea de Ieremia (2 Cron. 36:12).
b) S-a răsculat împotriva lui Nebucadneţar (vers. 13a).
c) S-a răzvrătit înaintea lui Dumnezeu prin faptul că nu s-a mai întors cu faţa spre El (vers. 13b). Este interesant să observăm că tot poporul îi urmează exemplul de răzvrătire şi pedeapsa divină se arată prin faptul că Domnul Îşi retrage binecuvântarea şi protecţia, motiv pentru care Nebucadneţar distruge Templul şi Ieruslimul, iar poporul evreu este dus în robie pentru 70 de ani.
Din cauza păcatului repetat, Dumnezeu Îşi retrage binecuvântarea, iar poporul binecuvântat ajunge sub blestem. Ce lecţie zguduitoare ne prezintă istoria...

About the Author: Luigi Mitoi

Comments are closed.